Luna china

Sta sira cu ventu s’acchetatu,
vogghiu vidiri u brisciri da luna,
chi di stu celu è a sula patruna:
pari chi p’ idda u tempu s’è fermatu.

Quannu mi vidi sentu comu un ciatu:
“T’arricordi quann’eri picciriddu
ed eri tostu com’un firinghiddu,
e cu tia stava to patri miso o latu?

E t’arricordi chi dicia i mia?
Chi ‘ll’Asprumunti mi tinia ‘mmucciata
‘n facci i Missina bedda e custumata,
chi Calabrisi misa ‘n cumpagnia.

Dopu cu suli si ’nn’avia calatu ,
iddi pigghiaunu ranni furchittuni,
mi spinciunu jauta comu nu palluni
jancu, rutunnu e tuttu ‘lluminatu.

Passaru l’anni, s’annarunu a ‘mmucciari
arreti all’Asprumunti calabrisi.
‘Ddi furchittuni unni l’hannu misi
Chi putissiru farli arritunnari?

Comu vulissi patri mei disiatu
chi donnanova tu dicissi a mia
‘ddu cuntu chi tannu mi piacia,
comu si fussi appressu a mia turnatu.

Italo Rappazzo